Unde e dumnezeu?
Cuvintele își pierd însemnătatea când privești o asemenea poză.
Categorii:Argumente impotriva lui Dumnezeu, D'ale ateistilor
- Comentariu
- Republicare
-
Abonează-te
Abonat
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Impotriva celor care ataca ateismul 
O intrebare fara rost. Nu-l cautati pe Dumnezeu IN NEIMPLINIRILE OAMENILOR. Exista o zicere veche: Dumnezeu iti da dar nu-ti baga in traista.
Dumnezeu i-a dat o mama !Unde-i ma-sa?!
se pare ca nu ati citit „the fine print” 🙂
Dumnezeu poate sa faca statuile sa sangereze, un papa mort sa vindece cancerul, fecioara Maria sa apara pe paine prajita dar nu poate sa ajute un copil. Dap – ARE SENS
Dumnezeu nu te ajuta daca nu te ajuti singur. Nu-L cauta ca fiind o fiinta materiala, el exista in sufletul fiecarui om in doze variabile in functie de caracterul sau. In oamenii buni, milosi cu sentimente umane puternice, altruisti Dumnezeu este puternic, in oameni rai egoisti plini de mandrie, Dumnezeu aproape ca nu se vede. Dumnezeu e speranta iar speranta creeaza optimism, optimismul ajuta la invingerea greutatilor si-ti creeaza un tel in viata. Cel fara Dumnezeu nu are speranta, este egoist si i-si creaza „fericirea” pe suferinta altora, este lipsit de altruism si nemilos cu cei din jur.
Esti „crestinul tipic” care isi spune poezia ignorand subiectul. Subiectul acestui post este: „unde e dumnezeu pentru acest copil?”
Lupule, dumnezeu NU exista, deci, sunt de acord cu tine ca nu te ajuta.In final am un mic sfat pentru tine: ar trebui sa iti acorzi mai mult credit pentru realizarile tale in viata, pentru ca nimic din ce ai facut nu s-ar fi realizat daca tu nu te-ai fi „ajutat singur”.
Se pare ca intelegi foarte greu lucrurile simple si le complici inutil. Era vorba despre mama acelui copil. Ce stii tu despre ea? Unde este? Imaginea e simpla nu exista decat acel copil, corbul si peisajul de savana africana. Asa cum am aratat in comentariul precedent lumea pe care o percepem noi este dualista. Exista forte bune exista forte rele, negativ-pozitiv, cald-rece, lumina-intuneric. Universul insusi este format din doua universuri, un univers material guvernat de legi fizico-chimice care explica esenta materiei si exista un univers spiritual guvernat de legi numite dogme care incearca sa explice esenta spiritului. Desi aceste doua universuri sunt legate intre ele sunt total diferite. Universul material are substanta este pipaibil si poate fi usor descifrat pe cand universul spiritual este complex, este perceput diferit de catre fiecare persoana in parte in functie de bagajul de cunostinte acumulaat in timp, deci el depinde foarte mult de mental de asocierile cognitive ale fiecarui individ in parte. Voi ateii explicati partea materiala a universului lasand in suspans partea spirituala care oricat va-ti chinui sa explicati nu veti gasi nici un element de determinare a spiritului de catre materie. Deci ceace noi Crestini numim dumnezeu este acea forta creatoare si benefica a universului spiritual care incearca sa mentina in echilibru dualitatile enumerate mai sus si sa faca din universul material o matrice de evolutie a universului spiritual.
Tu se pare ca intelegi foarte greu despre ce e vorba in poza aia. Nu e vorba despre mama acelui copil, e vorba despre suferinta acelui copil si e vorba despre prioritatile dumnezeului tau, care se pare ca are alte chestii mai bune de facut decat „sa faca” o minune si sa ajute acel copil.
„Imaginea e simpla nu exista decat acel copil, corbul si peisajul de savana africana.”
Nepasarea si raceala cu care descrii tu poza este epica, am sa modific poza citand ce ai de spus tu.
„Deci ceace noi Crestini numim dumnezeu este acea forta creatoare si benefica a universului spiritual care incearca sa mentina in echilibru dualitatile enumerate mai sus si sa faca din universul material o matrice de evolutie a universului spiritual.”
Ah… minunatul crestin-lenes… ala care crede in „ceva” dar ii e prea lene sa studieze si sa-si creeze o conceptie consistenta despre ce poate fi acel „ceva” si accepta de-a gata ce-i mai aproape de el… crestinismul. Ma rog, acum daca stai sa afli tu ce-i acel „ceva” in mod sigur nu gasesti nimic despre rai asa ca, de dragul raiului, incep sa te manance degetele si sa scrii semnul egal intre „ceva” si „Yehova”.
@Logosfera.ro
Da ca tu esti ateul harnic cu mintea mereu treaza si la panda pentru a mai gasi un argument in sustinerea propriei conceptii despre universul viu, am si eu o intrebare: DDe ce din nenumaratele specii ale regnului animal, adica aceaparte a biosistemului care are mijloace proprii de a se deplasa de la un punct la altul in plan material, numai Omul are capacitatea de a prelucra si modifica materia in propriul lui interes si uneori chiar impotriva lui? Vreau un raspuns argumentat stiintific asa cum sta bine unui ateu desavarsit.
Intrebarea nu mi-a fost adresata, dar este atat de simpla, incat si un copil ar putea sa raspunda: albinele, castorii folosesc materia in propriul interes.
La o simpla cautare pe google poti gasi urmatoarele articole interesante despre animale care folosesc materiale
Animale care folosesc unelte
Castorii au construit un dig vizibil din spatiu
Pasarile si cuiburile lor
Pentru alte pagini:
http://lmgtfy.com/?q=animals+that+build+things
Dumnezeu i-a dat fiecarui om de pe acest pamant , un tata si o mama . Daca acestia nu mai exista , mai sunt unchi, matuse , bunica , bunic ,frati , oameni cu suflet mare , prin care Dumnezeu lucreaza . Nu poti sa pui o poza rupta de realitate si sa spui unde este Dumnezeu.
Iata ca sunt si oameni care gandesc logic chiar daca sunt religiosi. Interesant este faptul ca acesti „atei”, in momente de cumpana se vor trezi implorand mila Domnului in care nu au crezut nici un moment. Spun asta din proprie experienta traita in acel 4 martie fatidic di 1997. Pentru cei mai tineri la acea data a avut loc un cutremur in zona vrancei care a facut victime in orasele din Campia Romana, Bucuresti, Zimnicea, Slobozi si altele. Un prieten foarte pornit impotriva lui Dumnezeu si-a facut semnul cruci. Eram la serviciu schimbul 2 si ne aflam in vestiar la o tigara cand am dat fuga afara sa vedem ce se intampla. O teava din fier care se afla undeva deasupra cladiri s-a despreins si a cazut milimetric langa prietenul meu. Instantaneu acesta si-a facut semnul crucii .
Iara pe langa subiect 🙂
Stii tu lupule, din pacate, de obiceiurile proaste scapam greu, se mai intampla sa scapam cate un doamne doamne si cate o cruce.. Asta e
Imi cam tocesc varful degetelor degeaba:
Va citez ce am zis mai sus
Rupta de realitate este logica si credinta ta, poza este foarte reala. Extraordinar cat de convenabil este pentru tine ca dumnezeu lucreaza prin altii si chiar mai mult ca tu STII ca el lucreaza prin altii, la fel de bine ca tine, eu zic ca dumnezeu nu lucreaza prin altii si dupa cum i-am zis si lupului, ar fi bine ca oamenii sa se crediteze pentru realizarile lor si sa nu le mai puna in carca unor prieteni imaginari.
Si urmeaza un exemplu de simplificare complicata a lucrurilor tipica credinciosilor.
Uite-l pe telepatul omniscient, pe stie-tot al nostru. Mandria, increderea si viitorul nostru. Ce-i drept, nu ai de unde sa stii ceva despre … mama copilului. Dupa modelul stie-tot pe care ni l-ai prezentat eu pot sa raspund ca mama lui a fost ucisa de catre preotul local pentru ca i s-a interzis accesul la hrana pentru copiii ei care mureau de foame. Oare ce poti sa spui despre o poza in care vezi un copil parasit in preajma unui vultur necrofag?
Iata un raspuns la intrebarea ta. E cam lung dar merita sa citesti!
MAGISTRAL !
O demonstratie din anul 1921 – Dumnezeu vs. Stiinta
ACEASTA DEMONSTRATIE A FOST FACUTA IN ANUL 1921…
DUPA ACEEA AU APARUT SI ALTE DEMONSTRATII… DAR ASTA RAMANE IN ISTORIE 🙂
Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…
– Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie… Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare
– Esti crestin, nu-i asa, fiule?
– Da dle, spune studentul
– Deci crezi in Dumnezeu?
– Cu siguranta
– Dumnezeu e bun?
– Desigur, Dumnezeu e bun.
– E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
– Da
– Tu esti bun sau rau?
– Biblia spune ca sunt rau.
Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?
– Da, dle. As incerca.
– Deci esti bun.
– N-as spune asta.
– Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
– El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Iisus sa-l vindece. Cum de Iisus e bun? Poti raspunde la asta?
Studentul tace.
– Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.
– Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?
– Pai…, da, spune studentul
– Satana e bun?
Studentul nu ezita la aceasta intrebare:
– Nu
– De unde vine Satana?
Studentul ezita.
– De la Dumnezeu.
– Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?
– Da, dle.
– Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
– Da
– Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.
Din nou, studentul nu raspunde.
– Exista pe lume boli, imoralitate, ura, uratenie, toate aceste lucruri groaznice, exista?
Studentul se foieste jenat.
– Da
– Deci cine le-a creat?
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Iisus Hristos, fiule?
Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.
– Da, dle profesor, cred.
Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Iisus?
– Nu, dle. Nu L-am vazut.
– Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Iisus al tau?
– Nu, dle, nu l-am auzit.
– L-ai simtit vreodata pe Iisus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Iisus sau a lui Dumnezeu?
– Nu, dle, ma tem ca nu.
– Si totusi crezi in el?
– Da.
– Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?
– Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
– Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.
Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a punesi el o intrebare.
– Dle profesor, exista caldura?
– Da
– Si exista frig?
– Da, fiule, exista si frig.
– Nu, dle, nu exista.
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.
Studentul incepe sa explice.
– Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig.
Daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut ( -458 F ) inseamna absenta totala a caldurii.
Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, d-le, ci doar absenta ei.
Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
– Dar intunericul, profesore, exista intunericul?
– Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?
– Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.
– Ce vrei sa demonstrezi, tinere?
– Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.
– Gresite? Poti explica in ce fel?
– Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?
– Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
– Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul ; un semestru foarte bun, intr-adevar.
– Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.
– Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa.
– E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras.
– E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, testabile si demonstrabile, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca creierul dvs. nu exista. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.
– Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu……….
– Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul.
– Acum, dle, exista raul?
– Acum nesigur, profesorul raspunde:
– Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.
La asta, studentul a replicat:
– Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina .
Profesorul s-a asezat…….
Daca ai citit pana aici si zambesti cand ai terminat, trimite asta prietenilor si familiei, cu titlul “Dumnezeu vs. Stiinta”
„Raspunsul” dovedeste ca nici studentul si nici profesorul habar nu au despre ce vorbesc. Este pur si simplu o inventie, o povestire scrisa pentru „efect” (ca idee – am mai intalnit-o si prin alte parti, de obicei atribuind acelui student identitatea lui Labert Einstein).
Asta nu e raspuns, e prosteala…
de acord cu tine, mare prosteala.
nu prea am avut timp si nici chef sa ii mai raspund lupului
poate cand am timp si chef am sa raspund acestui ‘Raspuns’ cum se cuvine, in detaliu, intr-un post.